Azi m-am simtit foarte singura.
De fapt, vreau sa fiu singura. Vreau sa uit de problemele tuturor, sa uit de toti si de toate, si mai ales de mine. Vreau un loc al meu, doar al meu, un loc fizic in care sa stiu ca ma asteapta lucrurile mele, cartile mele, culorile mele, muzica mea. Egoism. As vrea putin mai mult egoism, putin mai multa viata, tandrete si sensualitate. As vrea sa ma trezesc in patul meu, sa miroasa toata casa a cafea, sa umblu dezgolita, sa-mi placa de mine si de viata mea, sa am o falsa impresie ca sunt libera.
Sa pot spune: "azi vreau doar sa ma plimb, sa pictez si sa ma imbat cu vin rosu".
Ce vreau acum, in momentul in care scriu aceste randuri? Nu stiu... Poate putina liniste, o liniste calma. Nu mai vreau tensiune, intrebari fara raspuns, indoieli, framantari si toata gama de stari si trairi pe care le am alternativ, tot timpul. Linistea asta nu implica tristete, e pace. Nevoia mea nesatula de lucruri frumoase. De ce atata nevoie?! Sufar cand nu am lucruri frumoase, cand nu sunt inconjurata de frumos. O bucata de cer gri si simt ca traiesc. Uneori e nevoie de atat. Alteori imi lipseste afectiunea prea mult si fug de singuratate. Mi-ar place sa ma refugiez in bratele unui suflet la care tin, dar tot in liniste, sa stiu ca e acolo, firesc, natural. Vreau ceva firesc, natural...

GIA