E noapte in incapere si vantul imi aduce miros de iarba strivita, ecoul cald al unui cer curat... Intunericul e supusul meu pretuit. El vegheaza asupra viselor mele, le rascoleste, le incurajeaza, le pazeste, le da viata. Stau culcata pe o parte si imi privesc trupul... Un trup de femeie-copil, senzualitate si inocenta. Retraiesc amintirea unei pasiuni umede, a unui trup cald, care mi-a oferit liniste, framantare, vartej, tandrete si pasiune. Nu iubesti total daca nu posezi si esti posedat, daca nu te-ai oferit si ti s-a oferit. Cine da si cine primeste mai mult?! Inutila intrebare... e de ajuns sa te daruiesti si sa ti se daruie, daruim ceea ce simtim. Cautam absolutul in celalalt. Suntem atrasi de misterul din celalalt, de carnea vie si umeda a celuilalt, de excitatiile mintii si framantarile celuilalt. Adoratia are nevoie sa patrunda misterele, sa asimileze si sa cunoasca totul la celalalt, sa traiasca extazul!
Acum as vrea sa traiesc extazul carnii umede, sa simt cum sangele pulseaza nebun in viscere, sa simt cum fiecare parte a trupului meu renaste.
Poate ca viata este o noapte de dragoste, o beata si continua imbratisare, o magica "irosire" a fiintei noastre in celalalt?!
Mi-ar placea sa fiu captiva intr-o noapte de dragoste, in intunericul ce respira caldura, in porii umezi, dilatati de pasiune ai... celuilalt. As trai cu disperare, la infinit, o asemenea noapte!

GIA