Azi am chef sa ma joc!
Copil fiind, obisnuiam sa ma plimb ore intregi pe strazile cu case. Imi placeau foarte mult casele vechi, evreiesti. Eram curioasa sa vad interiorul caselor, atmosfera din ele. Ma lipeam uneori de geam si spionam. Aveam o prietena pe care o taram in toate plimbarile mele si careia ii vorbeam ore in sir despre arhitectura, despre cum doream sa arate casa mea, imi construiam casa imaginara fiind atenta la toate detaliile. In fiecare zi imi construiam alta casa imaginara, cu alte detalii, cu alte livezi, alte gradini, alta atmosfera. Era unul din jocurile mele preferate. Inca mai pastrez amintirea acelor plimbari si case, imi amintesc si acum felul in care cadea lumina, atmosfera speciala, mirosul de tei si de iarba taiata, rosul cireselor. Pastrez in memorie sute de imagini, de culori, lumini si umbre ale locurilor pe care le-am colindat.
Simturile, pe care am incercat atat de mult sa mi le controlez in adolescenta, m-au tradat intotdeauna. Consideram sensibilitatea mea exagerata o slabiciune. Ma ascundeam mereu, afisand un aer de persoana cinica, agresiva, plina de energie, cu un simt critic exagerat si ma refugiam in frumusetea de afara. De ce acest refugiu?! Nu stiu... Poate din teama de oameni, izvorata din neincrederea in mine.
Am descoperit cartile. Ele mi-au vorbit despre oameni si teama mea de ei s-a trasformat in iubire, curiozitate, dorinta de a-i cunoaste. Si am inceput sa ma joc, sa-i provoc, sa-i vad, sa-i simt.
Acum as vrea sa ma joc cu tine, sa te provoc, sa creez situatii, sa te simt, sa-ti ating sufletul! Sa te scot din starea ta naturala, sa te tulbur. Jocul imi excita mintea... Azi o sa ma pierd, o sa ma joc cu riscul de a suferi.
Dar, despre suferinta... altadata.

GIA